Eugen Lovinescu - Samanatorismul si poporanismul moldovean - Cezar Petrescu

Eugen Lovinescu - Samanatorismul si poporanismul moldovean - Cezar Petrescu
de Cezar Petrescu




Chiar la aparitia Scrisorilor unui razes, s-a recunoscut in literatura lui Cezar Petrescu (n. 1892) o continuare a samantorismului si in scriitor un continuator al lui Sadoveanu. Desi urbana si neindeplinind, deci, una din conditiile considerate ca esentiale samantorismului, incadrarea e indreptatita, intrucat gasim in aceasta literatura cateva din notele samantoriste, cum e, de pilda, poezia amintirii si a regretului; faptele nu sunt povestite in actualitatea lor, ci refulate in trecut si bursc reimprospatate printr-o revedere a locurilor, unde s-au desfasurat odinioara; totul se invaluie, astfel, in poezia departarii, a nostalgiei si a regretului (In podgoria de odinioara, Moara lui Iliuta, Vasul rozelor etc). Intrebuintarea tematicii sadoveniste a atras, dealtfel, dupa sine si asimilarea expresiei lui M. Sadveanu, in ritm, in topica si vocabular. Scrisorile unui razes (1932) au fost primite cu o necontestata simpatie de publicul ramas inca samantorist, adica in faza lirica a povestirilor de dragoste, urmarind cu interes temele samantoriste, a dezradacinarii, a intoarcerii la pamant, a vechii stari de lucruri patriarhale, antisemit, rural cel putin in teorie, bucolic. Molvodean, Cezar Petrescu aduce cu sine o stare sufleteasca fireasca tuturor scriitorilor moldoveni; flexibil si plastic, el mai aduce, odata cu poezia trecutului si a naturii a lui M. Sadoveanu, si un spirit vioi, ziaristic, format in redactii si in cafenea, cu simtul actualitatii de moldovean bucurestenizat, care nu suspina numai dupa trecut si razasie, ci pune si probleme si, mai ales, stie sa le ingramadeasca pentru a fi pe gustul publicului grabit. Prin talentul sau mladios si fluid, samantorismul a prins, astfel, o noua vitalitate si a incantat o noua generatie de cititori, ce nu asteapta decat sa fie inantati prin mijloace, dealtfel, incercate mai de mult ca eficace.
Desi talentul scriitorului s-a dovedit destul de mladios si aparent capabil de evolutie, e de semnalat, totusi, in celelalte volume de nuvele, predilectia lui pentru senzationalul de fapt divers si pentru coincidenta melodramatica: Injunghierea din Fundatura 13 Septembrie, Inelul cu piatra de rubin, Povestire de iarna etc., participa din acest melodramatism exterior. Oircare i-ar fi subiectele, povestirile scriitorului au prins insa siguranta miscarii pe axa lor si o usurinta de expresie mereu actualizata; chiar cand tematica nu mai e samanatorista sau e de un samantorism supravegheat si modernizat, materialul omenesc ramane tot moldovean si in celelalte productii ale scriitorului, prin lipsa de reactie, specific moldoveana, a sufletului eroilor fata de mediul social (Cariera lui Vidran, Adevarul etc.). Samanatorismul cu caracterului lui moldovenesc se mentine si in marile romane ale acestui scriitor, care de la "schite" si "scrisori" a trecut in chip neasteptat la vaste compozitii lirico-epice, adevarate fresce sociale, poate cele mai largi - cu exceptia lui Ion - ce s-au scris in literatura noastra. Samanatorista e, de pilda, tematica din Intunecare (1927), cel mai bogat s, intr-un fel, mai reusit roman al razboiului nostru de intregire nationala; povestirea feciorului de taran, pornit cu avant la razboi, procesul tuturor deziluziilor intampinate pe front, credinta ca totusi generatia calita in transee se va intoarce alta acasa, succesiunea de deceptii, ranirea, desfigurarea, parasirea lui de catre logodnica, ingramadirea tuturor amaraciunilor in fata realitatilor intru nimic schimbate de baia de sange ce-l imping pe Radu Comsa pana la deznodamantul sinuciderii, constituie una din marile teme de pesimism social prezenta in toata literatura moldoveneasca de inadaptare. Romanul dovedeste o mare putere de amplexiune si de evocare de grupari sociale, in care, ceea ce e mult mai rar la scriitor, nu lipseste nici puterea de analiza psihologica. Samanatorista e si tematica din Calea Victoriei, cu declasarea caracterelor in contact cu marele nostru oras tentacular, caruia eroii nu-i opun nici o rezistenta morala, nici un fel de reactiune; dupa cum samanatorista e si tematica sociala din Aurul negru si Comoara regelui Dromichet cu zugravirea ruinei morale si economice a tarinii noastre patriarhale prin industrializare; dupa cum moldovenesc e si bahismul dizolvat din La paradis general etc.
E neindoios ca Cezar Petrescu reprezinta o mare forta materiala de productie si am putea spune chiar de creatie, surpata de tot atat de mari defecte. Dezlantuirea ei se produce in genere expresiv, prin revarsari uriase de nape descriptive, de ordin mai mult verbal, cu excrescemte uluitoare, intr-un stil fluent, poetic, dar si extrem de adipos; lipsa totala de compozitie in mare si de economie in mic; belsug si risipa; senzational de carton (vol. I din Baletul mecanic), lipsa de proportii, de orice incisivitate si lapiditate; expresie grasa, flasca, fara nerv; purulenta continua de carne prea bine hranita. Totul, dealtfel, extensiv, pe pogoane de hartie, nu fara poezie si caldura de evocare. Sute de pagini ale primului volum din trilogia lui Eminescu, Luceafarul, sunt pline de poezia naturii din jurul Ipotestilor - totul admirabil si inutil, caci, oricat ar fi voit scriitorul sa vada in amanuntele copilariei temele esnetiale ale viitoarei cariere literare a lui Eminescu, ele se potrivesc aproape aproape oricarie copilarii. Raman, asadar, ca bucati literare lirico-descriptive, fara raportare la subiect. In aceasta cursivitate generala atat de dezolanta si de inexpresiva se infiltreaza si apele tulburi ale cotidianului ziaristic ce transforma unele romane in cronici actuale sau istorice (Plecat fara adresa, Carmen saeculare), fara relief sau in satire sociale mai mult facile (Nepoata hatmanului Toma, Kremlin, Greta Garbo etc.).
Cezar Petrescu este, asadar, o mare forta, pe care nimic n-o poate scapa de destinul inflatiei; iar opera lui, o uriasa extensiva, fara sonde adanci in sufletul omenesc.

  1. Cezar Petrescu, Scrisorile uni razes, 1922;
  2. Cezar Petrescu, Omul din vis, 1926;
  3. Cezar Petrescu, Intunecare. roman, 1927;
  4. Cezar Petrescu, Drumul cu plopi, 1928;
  5. Cezar Petrescu, Carnet de vara, 1928;
  6. Cezar Petrescu, La paradis general;
  7. Cezar Petrescu, Calea Victoriei;
  8. Cezar Petrescu, Simfonia fantastica;
  9. Cezar Petrescu, Aurul negru;
  10. Cezar Petrescu, Comoara regelui Dromichet;
  11. Cezar Petrescu, Baletul mecanic, 2 volume;
  12. Cezar Petrescu, Kremlin;
  13. Cezar Petrescu, Plecat fara adresa;
  14. Cezar Petrescu, Nepoata hatmanului Toma;
  15. Cezar Petrescu, Oras patriarhal;
  16. Cezar Petrescu, Apostol;
  17. Cezar Petrescu, Duminica orbului;
  18. Cezar Petrescu, Ciclul Eminescu: Luceafarul, Nirvana, Carmen saeculare.






Eugen Lovinescu - Samanatorismul si poporanismul moldovean - Cezar Petrescu


Aceasta pagina a fost accesata de 2071 ori.