Citate de Cezar Petrescu

Citate de Cezar Petrescu
de Cezar Petrescu




Nici un geniu n-a aparut razlet, fara radacini ramificate in istoria poporului sau, fara sa respire aerul epocii sale, fara sa exprime in opera de creatie zbuciumul, intrebarile si luptele acelei epoci. (Cezar Petrescu)

Frumusetea ramane intotdeauna frumusete, daca este autentica. (Cezar Petrescu)

Iubirea fara dojana nu-i iubire deplina, sincera, cinstita. E doar un sentimentalism comod, malaiet si las. (Cezar Petrescu)

Viata poate fi traita oriunde. Decorul nu are nicio importanta, esentiala este intensitatea. (Cezar Petrescu)

A ierta e o maniera teribila de a te razbuna. (Cezar Petrescu)

Arta si in genere creatia cer sacrificii, truda, abnegatie, inversunare, pasiune. Creatia, arta, sint misiuni, functii, datorii. (Cezar Petrescu)

Frumusetea unui cuvant nu sta in raritatea lui, ci in valoarea lui expresiva. (Cezar Petrescu)

In orice opera insufletita de-un mare geniu creator, fiecar egeneratie afla mereu alte si alte elemente care-i pastreaza o vesnica tinerete si actualitate umana, dincolo de hotarele timpului si ale patriei. (Cezar Petrescu)

O literatura nu e viabila decat atunci cand e strabatuta de aspiratiile societatii si cand o exprima - restul sunt flori de hartie, poate mestesugit zugravite in culori cu curcubeu, dar de hartie. (Cezar Petrescu)

Fiecare om este un cimitir de intentii nerealizate. (Cezar Petrescu)

Omul e o oxinitrocarbura de hidrogen coloidal cu cateva impuritati. (Cezar Petrescu)

Oamenii binecrescuti gasesc totdeauna ceva de vorbit. (Cezar Petrescu)

Deznadejdea invata cu incetul sa se prefaca in resemnare. (Cezar Petrescu)

Cand esti in haita lupilor, trebuie sa urli ca lupii. (Cezar Petrescu)

Nu exista o singuratate mai crunta decat cea din mijlocul multimilor. (Cezar Petrescu)

Ce femeie e mai frumoasa decat era cand n-o cunosteai? (Cezar Petrescu)

Sunt fericiri care atarna ca ghiulelele de plumb: trag la fund. (Cezar Petrescu)

Viata poate fi traita oriunde, decorul nu are nicio importanta, esentiala este intensitatea. (Cezar Petrescu)

Statusem atata vreme langa fericire si eu o cautasem aiurea. Nimic nu merita sa treaca inaintea iubirii. (Cezar Petrescu)

Orice barbat e gelos pe trecutul femeii, mai mult decat pe prezent. (Cezar Petrescu)

Razboiul poate face parte din principiile de conservare ale speciei. (Cezar Petrescu)

Orice spovedanie isi asteapta un ceas al ei, o anumita atmosfera, climatul prielnic. (Cezar Petrescu)

Sa ai o victorie care sa-ti dea toate satisfactiile, nu sa te bati cu morile de vant ca un zevzec... (Cezar Petrescu)

Ciudat: atatia cati trec pe langa tine, fara sa stii cine sunt, ce duc cu ei!... (Cezar Petrescu)

A recunoaste o greseala e reteta cea mai comoda pentru a te dispensa de obligatia s-o repari. (Cezar Petrescu)

Suferinta presupune speranta de eliberare. Ea da un scop vietii. si important in viata e sa urmaresti un scop, nu sa-l atingi! (Cezar Petrescu)

"A nu intelege" inseamna a fi incercat sa intelegi si a nu fi izbutit. (Cezar Petrescu)

S-a dovedit inca o data cat de adevarat e ca oamenii buni si ideile generoase fac omenirii raul cel mai adanc. (Cezar Petrescu)

Viermele e foarte multumit de existenta lui de vierme si nu doreste altceva, pentru ca nu are notiunea unui altceva. (Cezar Petrescu)

Totul va fi cum a mai fost. Viata curge ca ieri, ca alaltaieri, de o vesnicie. Vanzatorul de gazete racneste in vazduhul sonor al diminetii: Universul! Dimineata! Ziarul!... (Cezar Petrescu)

Totul e sa stii a domina animalul, sa-l constrangi sclav ratiunei, sa-l tii din scurt cand sovaie. (Cezar Petrescu)

Am urmarit procesele de disolutiune spirituala: drama morala a trei sferturi macar din numarul statistic al trecatorilor de pe Calea Victoriei. (Cezar Petrescu)

Atat de mult bine iti daruiesti tie insuti, facand bine unui semen! (Cezar Petrescu)

Simti usurarea care se destinde intotdeauna cand gandurile tale ti le rosteste altul, sa-ti adoarma cele din urma indoieli. (Cezar Petrescu)

stiu bine ca toate peripetiile sentimentale prin care trecem in viata par stupide si banale pentru toata lumea, in afara de cei direct partasi. (Cezar Petrescu)

De ce se ucid oamenii? De ce se urasc? De ce uita sa se bucure de aceasta nespusa fericire care e viata si care nu mai are intoarcere? (Cezar Petrescu)

O femeie singura e aproape o femeie cucerita. Numai sa stii a astepta si sa fii gata, cand n-are pe ce umar isi sprijini fruntea. (Cezar Petrescu)

Soarele era insa stralucitor - numai in ochii ei era o ceata fumurie, care va impacli totul pana la moarte. (Cezar Petrescu)

El nu visa nimic. Era intotdeauna prea obosit ca sa poata visa. Dormea cu pumnii stransi, se trezea pe aceeasi parte. (Cezar Petrescu)

Poate ca prietenia nu este decat aceasta: o prezenta care se intregeste cu alta prezenta. Prietenii de obicei se cauta, iar cand s-au gasit, adeseori tac. (Cezar Petrescu)

Munca e o trista necesitate, nu o sacra necesitate! E cloroformul vietii... (Cezar Petrescu)

Un om traieste prin gand, pentru un gand. Dar gandul nu-si capata realitatea decat prin fapta. (Cezar Petrescu)

De ce atunci preocuparea de a exterioriza intr-un anumit chip, conventional si exagerat, o coplesitoare durere? De ce a pierdut omul chiar inaintea mortii simplitatea sentimentelor, cedand ispitei de a cabotiniza? (Cezar Petrescu)

Numai ticalosii nu pot uri. Fiindca ticalosii n-au de ce plange oranduielile societatii noastre. Ei se acomodeaza. Ei raspund raului cu rau. Dar un om de treaba e constrans sa urasca. Altfel, devine si el complice. (Cezar Petrescu)

Fiindca luna este de sase sute de ori mai putin luminoasa decat soarele, ni se pare noua mai albastra ca el... E un simplu fenomen optic. (Cezar Petrescu)

Fara ura nu poate exista iubire, cum nu exista lumina fara umbra! (Cezar Petrescu)

Oamenii morti raman morti. Nu merita niciun interes, daca in trecerea lor prin viata n-au stiut sa se ridice peste nevrednicele bucurii si suferinte animalice. (Cezar Petrescu)

imi vorbesti de fericirea generala? Dar, tinere, fericirea n-o putem da nimanui cu de-a sila! Daca n-o vrea, nu-i trebuie! (Cezar Petrescu)

Pe cerul nemarginit albastru doua brate intinse descatuseaza in sfarsit plumbul. Dar nu stii ce vor. Poate implora lumina de sus. Poate blesteama viermuirea desarta de jos. (Cezar Petrescu)

Nu m-am simtit strain de nicio experienta, dar nici eu n-am fugit de niciun fel de experienta. Eu cred ca aceasta e cea mai mare bogatie la care poate ravni un scriitor. (Cezar Petrescu)

Necunoscuti!... cei ce se uita incruntati unul la altul cand s-au izbit gonind piept in piept, sau politicos se feresc in laturi, rostindu-si scuze cu suras prefacut si conventional, alergand mai departe... (Cezar Petrescu)

in primul rand e discutabil daca exista iubire. Daca a existat. E discutabila orice iubire odata ce a devenit trecut. Fost-a iubire cu adevarat? Putine rezista la intrebare. (Cezar Petrescu)

Sunt singurul scrib care in loc sa alerg dupa ciolane de ros am ticneala sa ma culc ori sa ma scol la trei noaptea, sa-mi impun benevol un regim mai strict decat cel de lagar, pentru a indruga cai verzi pe pereti literari. (Cezar Petrescu)

Vino! E un oras incantator! Sunt sigur ca o sa te prinda farmecul strazilor noastre, cu nume de voievozi si ctitori. Un oras pitoresc, cu oameni pitoresti. Te ghicesc surazand. Am ramas o anacronica exceptie. Un fenomen. Un provincial care-si iubeste orasul si-si adora concetatenii. (Cezar Petrescu)

Fram statea in mijlocul arenei, alb ca zapada, urias si neclintit. Tot asa stau fratii lui din tara zapezilor vesnice, pe insulele de gheata plutitoare, cand se inalta sa priveasca la alti ursi albi, care se departeaza pe alte insule plutitoare. (Cezar Petrescu)

E prea multa mizerie pe care o uitam... Fiindca nu o vedeam sub ochi, ni se pare ca a disparut de pe fata pamantului... si deodata... Cioc-cioc! Cu o telegrama ne asteptata, mesajul unei suferinte, un scancet, un sughit de plans, vine sa-ti aduca aminte ca mai este si altceva pe lume decat fericirea ta... (Cezar Petrescu)

Pe langa fiecare trece o umbra, o parere de rau: ceea ce n-a fost, ceea ce n-a spus, induiosare de clipa, pentru ganduri pierdute, pentru vieti pierdute, umbre... (Cezar Petrescu)

Sarutul meu fu muscatura de caine, imbratisarile mele, dureroase; cu o posomorata inversunare, cautam sa alung din carnea Cordeliei amintirea tuturor saruturilor si dezmierdarilor ireale din somn, sa sterg toate urmele invizibile si sa epuizez toata infiorarea simturilor numai pentru mine. (Cezar Petrescu)

Socot tot ce am publicat pana la romanul "intunecare" dibuieli de ucenicie. N-am fost niciodata prea grabit. si, mai ales, am avut oroare de literatura livresca. Cred ca un romancier trebuie mai intai sa traiasca viata, lasand la o parte teoriile estetice si toate preocuparile deformate ale breslei. (Cezar Petrescu)

Vinul de Cotnari are mirosul amarui ca parfumul frunzelor de nuc. Mirosul dintr-o camera unde se bea vin vechi de Cotnari se aseamana cu mirosul emanat de o capita de fan sau cel dintr-o biserica. (Cezar Petrescu)

Mizeria comediei, ca sa-i spunem asa, mondene, este ca totul se petrece ca si cum nu s-ar intampla nimic. Toti vorbesc ceea ce n-ar trebui sa vorbeasca si fac ceea ce n-ar voi sa faca. Toti ar avea altceva de spus si mai ales altcuiva de spus. (Cezar Petrescu)

Ce poate gandi un copil? Cum se va fi oglindind lumea in ochii aceia aposi, umezi si tulburi inca, asa cum sunt ochii de miel?... E o umanitate embrionara in el, inca pura si buna.. Pe urma devine crud, las, ipocrit - om intreg: un domn, o doamna... Va cunoaste toate dezgusturile. (Cezar Petrescu)

Cand cunosti fiecare colt intim al trupului, cand nu mai e o taina pentru tine, cand stii cum isi incleasta bratele dupa gat la sarut, cum se lipeste de tine - ce femeie e mai frumoasa decat era cand n-o cunosteai? (Cezar Petrescu)

La aceasta Calea Victoriei, pe care n-am s-o mai pot contempla multa vreme de la aceeasi inaltime... De aici vad viermii si pe cei care strivesc viermii. invat sa-i urasc si pe unii, si pe altii. Pe viermi, fiindca se lasa striviti. Pe ceilalti, fiindca strivesc. (Cezar Petrescu)

"Nimeni nu vrea sa cunoasca pe nimeni"... acesta e adevarul cel teribil! Traiesti cot la cot cu semeni de-ai tai, pe care n-ai curiozitatea sa-i cunosti nici cat ai avea-o pentru o vietate din alta planeta, ori din alta epoca geologica... (Cezar Petrescu)

Daca a iubi inseamna a-ti incatusa viata de fiinta care te face sa suferi mai mult decat oricare alta si pe care, fara voia ta, o faci sa sufere mai mult decat oricare alta, atunci pot spune ca ne tine captivi aici numai iubirea. (Cezar Petrescu)

Pentru Gustav, universul se impartea in doua lumi, raspicat distincte. Una pe care stia de unde s-o inceapa si care de aci incolo nu-i mai oferea nici un mister, fiindca o demonta piesa cu piesa, metodic, ca pe mecanismul unui motor. Alta, ermetic refuzandu-i taina, si de care se dezinteresa ca de-un mecanism scos din uz, condamnat si nevrednic de vreo luare aminte. (Cezar Petrescu)
 
Gazetarul nostru trebuie sa fie bun la orice. Viata i se faramiteaza zi cu zi, scriind articole de ziar ordonate de director sau de patronul politic. Cu timpul, ajunge o masina fara vointa, fara personalitate... N-am scris decat cand am simtit imboldul unei idei izvorate din fiinta mea. N-am avut deasupra capului nicio sabie care sa ma ameninte pana la abrutizare. (Cezar Petrescu)

Eu imi organizez chiar si timpul pierdut. iti soptesc aceasta la ureche, numai pentru dumneata: chiar viciile. O noapte de petrecere pana la ziua si o saptamana de hoinareala fara niciun scop nu inseamna timp pierdut. Automat, ochiul inregistreaza, iar cugetul, inconstient, prelucreaza materialul inmagazinat. O carte se organizeaza semiconstient, lent, in decurs de doi-trei ani si paralel cu alte carti. (Cezar Petrescu)

Transcriu pe hartie ceea ce a germinat si a crescut in mine, dar in afara de vointa mea. Daca n-as scrie aceste carti, viata m-ar inabusi. E un debit care se cere consumat si nimic mai mult. Fiindca am trait si traiesc viata intens si divers, improspatandu-mi cu o scandaloasa neimpacare toate curiozitatile intelectuale si toate poftele celelalte, nu m-a speriat in literatura niciun fel de subiect. (Cezar Petrescu)

"Calea Victoriei" e fructul experientei personale intr-o mare masura, dar este mai ales fructul experientei altora, la care am asistat si adesea am participat vreme de zece ani. Calitatea mea de gazetar mi-a permis sa observ, de la un post privilegiat si indiscret, toate tainele vietii bucurestene. Drame intime si morale, inaltari si prabusiri, triumful ambitios si falimentul vanitatilor, tot ceea ce colcaie, abject si sublim, in acest balci care e Calea Victoriei, culminand pe distanta dintre Capsa si Palat. (Cezar Petrescu)

Ca sa ne intelegi, trebuie sa intelegi farmecul acestui Bucuresti asa cum se afla inainte de pospaiala lui de modernizare si de occidentalizare. Bucurestii cei mai apropiati de Orient decat de Apus... Ca sa intelegi oamenii si starile de acum trebuie sa te intorci la vremea lui Caragea si a lui Alexandru Constantin Moruzi - acolo se afla radacinile starilor de azi, acolo naravurile si traditia; tot ce-i bun si ce-i rau, ce ne-a dat viata si ce ne-a pierdut. Occidentalizarea e numai lustru; a schimbat doar Podul Mogosoaiei in Calea Victoriei... (Cezar Petrescu)

Uneori trotuarele negre par negre omizi cu mii de picioare articulate. De unde vin si ce ii goneste pe toti? E greu sa admiti ca in fiecare palpita o alta durere, alt sange, alte ambitii si poate o scanteie din focul divin. E greu sa admiti ca dintr-o mie de mii, cu fete la fel, cu ochi la fel, cu haine la fel, doar unul ales intre toti va supravietui peste toti... el singur inca va mai trai peste veac, intr-o carte, intr-o panza, intr-un muzeu. (Cezar Petrescu)






Citate de Cezar Petrescu


Aceasta pagina a fost accesata de 1821 ori.